Kings of Leon

Antrenează-te să primești sau un alt fel de fitness

Pentru a face mușchi ai nevoie de antrenament … orice fel de mușchi. Citeam articolul lui Blossom Benedict, recent, care întreba dacă avem nevoie să ne facem mușchii pentru a primi http://access-consciousness-blog.com/2015/07/do-you-need-to-build-your-muscle-for-receiving/

Este un lucru care l-am conștientizat și l-am spus multora, dacă vrei să primești în viața ta ceea ce nu ți-ai imaginat vreodată că poți primi, învață. Învață să primești. Dă-ți voie să primești.  E ca și cum ți-ai antrena un mușchi pe care nu l-ai avut sau s-a atrofiat. Perseverează și renunță la tot ce te împiedică să primești. Zi de zi…. Observându-te, cu blândețe.

Când devii dispus să primești de oriunde și de la oricine, fără niciun punct de vedere, Universul îți  dăruiește. Pur și simplu.

Să vă dau exemplu, cel mai recent. Acum vreo săptămână, vorbeam cu un prieten, care îmi zicea că merge la concertul lui Kings of Leon, cu soția lui și niște prieteni. Eu, cu jumătate de gură, îi zic că aș fi mers și eu, ce păcat că nu mi-am luat bilet. Asta a fost toată discuția.

Vinerea trecută, dimineața, vorbeam cu o prietenă care îmi zicea ca merge la Kings of Leon, în tribune. Eu, zic, din nou, aș fi mers și eu, dar eu vreau la Golden Ring. În fața scenei. Așa îmi place mie. Gust concertul cu toți porii.

După vreo 2 ore, același prieten, mă intreabă…. vrei un bilet la Golden la Kings of Leon? Un prieten are un bilet în plus. Yuppy!

Ajung la stadion, primesc biletul și scot portofelul să îi plătesc biletul celui care mi l-a dat, prietenului prietenului. El îmi spune zâmbind “E cadou”. Prima mea reacție a fost: “Serios?”. El; “Da”.  După o secundă de blocaj, i-am mulțumit :-).

Poate acum vreun an l-aș fi refuzat sau i-aș fi băgat banii cu forța în buzunar, dar acum i-am mulțumit și am spus că primesc acest cadou. Nu mă simțeam confortabil să primesc. Eram femeia independentă și puternică, care nu primea mai nimic, cu atât mai puțin de la un bărbat pe care îl vedeam pentru prima dată. Era multă rezistență în realitatea mea pentru a primi.

Am inceput să îmi pun noi întrebări:

  • Dacă nu primesc în viața tot ce îmi doresc, unde rezist în a primi?
  • E momentul să mă antrenez pentru a primi?
  • E momentul să mă relaxez si să primesc fără niciun punct de vedere?

Universul ne dăruiește tot timpul în cele mai nebănuite moduri, dar suntem dispuși să avem și să primim necondiționat, fără nicio proiecție sau așteptare?

Primirea mea nu e perfectă, este un proces în derulare. Cer tot mai mult mereu. Este o călătorie numită conștientizare…. Să fii conștient și prezent în clipa prezentă, mereu.

Viața mea se schimbă și se expansionează clipă de clipă, apar oameni și lucruri noi!

Sper că momentul în care nu voi mai respinge ceea ce mi se oferă sau să mă crispez ca un arici când mi se oferă ceva,  să  fie aproape.

Ce ar mai fi necesar pentru ca eu să fiu percepția și primirea infinită?

 

 

Oceanul în care trăim

Oceanul în care trăim

Trăim într-un ocean de senzații, sentimente, gânduri și emoții. Plutim în ceea ce emit cei din jurul nostru. 99,8 % din gânduri, sentimente și emoții nu ne aparțin… sunt de la cei din jur, cei pe care îi iubim, îi urâm sau pur și simplu îi vedem pe stradă. Acesta este oceanul în care trăim.

Societatea în care trăim se învârte în jurul lucrurilor pe care oameni le simt în minte și în corp. Și de multe ori sunt făcuți răspunzători pentru ceea ce simt sau ce nu simt. Demonstrăm că existăm ca indivizi prin ceea ce simțim…. și ne lăsăm ghidați de asta.

Cât de mulți dintre noi am conștientizat atât de intens ceea ce simt ceilalți încât am decis ca acele gânduri, sentimente și emoții sunt ale noastre? Obișnuiește-te să chestionezi mereu fiecare sentiment, gând și emoție pe care o ai, zilnic, așa cum te speli pe dinți. Dar mult mai des☺. “A cui e asta?” Dacă eziți în a răspunde mai mult decât o nanosecundă, nu e a ta. Mintea va cauta justificări pentru a face ca tot ceea ca îți trece prin minte sau corp să le  faci ale tale. Ca altfel s-ar putea să creadă cineva ca ești nebun sau medium☺. Cum ar fi dacă ai constata pur și simplu că sunt acolo ca atunci când  te uiți pe geam și vezi că plouă. Atât.

Ca ființă infinită ar trebui să percepem, să știm, să fim și să primim. Însă încercăm să ne adaptăm modului de funcționare al acestei lumi, încercăm să ne potrivim ea în dorința de a fi acceptați.

Cum ar fi dacă nu ne-am mai judeca, dacă nu am încerca să ne mai potrivim, dacă nu am fi nici corecți, nici greșiți, nici perfecți, nici defecți…. ci doar am fii? Dacă nu am mai aveam niciun punct de vedere despre nimeni și nimic? Cât spațiu ar aduce asta în lumea ta?

Noi alegem lumea în care trăim. Așa cum e ea. Putem trăi fără trauma/drama, fără telenovela continuă a acestei realități. Cum ar fi dacă am privi-o ca pe  lumea de care putem să ne bucurăm în fiecare clipă cu frumusețea și grandoarea ei.

Access Bars disipează toate aceste gânduri, sentimente, emoții în care trăim și pe care le facem ale noastre. Cum ar fi dacă ai avea mai mult ai aveam mai mult spațiul în minte și în suflet? Cum ar fi dacă tot ceea ce este în lumea exterioara nu te-ar influența, deloc?