Mă tot “roade” un subiect și anume competiția și nevoia de a compara, analiza și altele ce derivă din asta! Competiția “naște” monștri! Am râs cu lacrimi citind un articol, care nu ar fi trebuit să fie vesel despre o nevastă și o “prietenă de-o viață” ale unui domn care au publicat ambele în același ziar, în aceeași zi, un anunțuri mortuare, aproape identice. Cred că aceasta a reprezentat apogeul unei competiții acerbe între cele două care o fi durat o viață.
Lăsând povestea asta la o parte, trăim într-o lume care pune pe un loc important competiția, competitivitatea, comparația și concurența, în care încă din copilărie ni se induce ideea că valoarea noastră este recunoscută și validată prin raportare la alții …..
Aceasta inserează în universul nostru ideea că dacă nu atingem un ideal stabilit aleatoriu de multe ori, este ceva în neregulă cu noi, deci ne minimizăm și ne “ascundem” unicitatea tocmai pentru a fi “în rândul lumii”.
Deci ce facem? Ne comparăm și ne tot comparăm cu alții, vrem continuu să demonstrăm că suntem mai valoroși decât alții, uităm să celebrăm tocmai ceea ce ne face diferiți.
Și de fapt cu cine suntem în competiție? Cu noi. Ne vânăm “greșelile” și ne “penalizăm” în funcție de poveștile, invențiile pe care le-am “cumpărat” de la alții sau pe care le-am “creat” pentru a ne tot spune că trebuie să fim altfel decât suntem deja :-).
Este deja un “sport” universal în a vâna “greșelile” oamenilor fără mai vedea contribuția minunată și aportul pe care îl aduc ei în aceasta lume. Acum cu ocazia Olimpiadei parcă e și mai evident.
Ce creăm în noi și jurul nostru prin competiție, competitivitate, comparație și concurență? Celebrăm unicitatea sau o blamăm? Ce creează asta în viața noastră? Spațiu sau contracție? Ușurința sau greutate? Ce vrei să ai mai mult în viață?
Într-un Univers în care totul este energie de diferite vibrații, tot ceea ce ne atrage către ceva sau cineva, este de fapt ceea ce emite acel ceva, energia lui, dincolo de convingerile noastre. Ca un fluture atras de o lumina aprinsă. Dacă ne-am da voie să zburăm și primim cu brațele deschise ceea ce știm că de dincolo de minte. Și tot asa și atragem.
Noi suntem energia, spațiul și conștiința care invită si celebrează viața într-un amalgam unic, irezistibil, care dansează cu Universul.
Cine am fi noi dacă ne-am da voie să fim? Ce contribuție putem fi? Ce alegeri am putea face fără a ne compara cu alții?
Cât spațiu este dincolo de competiție, competitivitate, comparație și altele?