În jurul nostru, sunt mulți oameni care se luptă cu depresia, anxietatea, frica și furia.
Personal m-am luptat cu anxietatea și fobia socială destul de mult timp, încercând să o maschez și să o fac să dispară. Sau să o ignor, să incerc să o depășesc. M-am judecat pentru ea, m-am auto-incurajat și mult timp m-m gândit ca dacă cumva reușesc ca schimb asta și să o depășesc, sau o să dispară ca prin farmec. Ei, bine, lucrurile nu au prea funcționat asa.
Pentru ca anxietatea, pe care mulți o simțim măcar odată în viață, nu este ceva de care să fugi. De cele mai multe ori când simțim stări care ne produc disconfort, le judecăm ca fiind ceva negativ si tragem concluzia că e ceva în neregulă, motiv pentru care reacționăm și rezistăm fără să înțelegem ce se întâmplă de fapt în corpul nostru. De multe ori ne izolam, încercăm să controlăm starea și așteptăm ca prin minune să ne treacă….. Numai că nu se întâmplă așa.
Controlul acestor stări imi crea și mai multă anxietate și stări diverse în corp. Ce am făcut eu? Am inceput să pun întrebări despre ce e dincolo această stare, ce o crează și să fiu deschisă la ce apare. Am înțeles că reacțiile pe care le aveam erau născute din rezistența pe care o cream de câte orice apărea ceva nou sau cu o anumite intensitate. Și cu cât rezistam mai mult cu atât persistă si mai tare. Când oboseam aparea depresia și judecata de sine.
Cu ajutorul instrumentelor Access Consciousness, iată ce fac eu:
-cum apare prima senzație în corp, mă întreb “Ce e cu asta, a cui e?” Noi și corpurile noastre suntem niste uriași receptori a tot ce se întâmplă în jurul nostru, iar de multe ori “culegem” depresia, furia, frica, etc de la cei cu care avem legături strânse sau cei din jurul nostru. Aproape de fiecare dată, numai punând intrebarIle de mai sus, starea dispare. Prin intenție, trimit inapoi cu conștiința atașată tot ce a creat asta. Nu putem trata sau vindeca ceea ce nu ne aparține! De aceea, tratamentele de multe ori nu își fac efectul.
-dacă nu dispare așa, urmăresc să nu judec ca negativă starea pe care o am (Vai, ce rău ma simt!) și îi dau corpului voie, il relaxez, îi dau spațiu să simta ceea ce simte.
-îmi intreb continuu corpul ” Corpule, ce îmi spui? Ce informatii îmi dai?”. Corpul adună informatii tot timpul și ar vrea să ni le comunice. Numai că intră mintea și trage ea repede concluzii
Corpul nostru e viu. Dacă în loc să il întrebăm ce simte concluzionăm că suntem deprimați, anxioși sau furioși, ce creeăm? Si mai multă depresie, tristețe, anxietate și furie. Punctul nostru de vedere ne crează realitatea!
Cum ar fi dacă am trata tot ce simțim în corp ca fiind o energie, o energie care ne face să ne simțim vii, pe care o putem invita să fie o contribuție pentru noi? Cum ar fi dacă această energie ar contribui la expansionarea vieții noastre, a relațiilor noastre, a finanțelor noastre? Cum ar fi daca nu am folosi-o ca să ne contractăm și limităm?
Ce altceva devine posibil ce nu a fost posibil până acum?